Incotro ne indreptam....
E frustrant, din ce in ce mai frustrant. Sensul existentei noastre si modul in care ne facem viata mai grea.
"Sa inveti bine, sa fii cuminte, sa-ti asculti parintii, sa nu ma faci de rusine" asta e cheia succesului in viata, atunci cand esti mic.
"Sa te implici, sa fii responsabil, sa fii acolo unde trebuie, sa ai experienta" asta e cheia succesului cand esti mare.
Atunci cand eram pitici la mama acasa, toti ne intrebau :
-"Ce vrei sa te faci atunci cand vei fi mare?"
-"Eu vreau sa ma fac doctor, sa salvez vieti, sa ajut oamenii bolnavi si batrani."
-"Eu vreau sa ma fac politist, sa ocrotesc oamenii de raufacatori."
-"Eu vreau sa ma fac cantareata, sa alin suferinta celor din jur cu vocea mea si cu muzica mea."
Ei bine, toti am visat. Nu stiu altii, dar eu da. Cand aveam 16 sau 17 ani, rupeam pamantul sub picioare, lumea era a mea...stiam clar ca voi face o facultate, de invatat oricum am invatat, voi face un master, voi termina, voi intra intr-o companie internationala, condusa de un mare manager, voi avea masina, laptop si telefon de firma, imi voi permite o viata decenta, un film, o carte, o vacanta afara din tara...
Dar azi, am terminat facultatile, masterele, in cel mai rau caz nu lucram, deloc, sau daca lucram, asta nu in domeniul nostru, deci ce am invatat teoretic in 2 ani se va duce, nu avem nici salarul mult visat, nici masina, si cu chiu cu vai ne permitem o mini-vacanta...poate in tara..
Faptul ca sunt privata de toate astea, ca lucrez acolo unde nu vreau si nu-mi place...imi lasa timp sa ma gandesc la toate astea. Dupa o noapte de servici, la 5 dimineata cand nu e nimeni pe drum si eu imi beau cafeluta care ma ajuta sa mai rezist pana la 8, le pun cap la cap, aceleasi lucruri zi de zi.
Sunt trista, imi dau seama cat de nasoala e viata si cum noi ne-o facem nasoala. M-am luat dupa turma....termin liceu
ma inscriu la faculta...
caut un job de faculta sa am un ban in plus...
termin faculta....
caut un job mai bun...
nu gasesc....
nu am casa la care am visat...masina pe care o vreau...nu am telefonul pe care il vreau si acele cizme din vitrina...
DAR AM NEVOIE DE ELE? Pai am, ca asta imi doresc aparent..
Defapt, citind un articol despre fericire, am descoperit ca primul pas spre fericire e : " sa te accepti pe tine". Cine sunt eu?
Sunt o fata puternica, desteapta, independenta, care are o familie frumoasa si un sot devreme acasa, un catel frumos care ma face sa zambesc de cel putin 10 ori pe zi, in curs de descoperire personala. Sunt puternica si curajoasa si voi reusi ceea ce mi-am propus."
Nu am nevoie de o companie internationala, am nevoie sa fac ceea ce ma caracterizeaza, sa fac ceea ce iubesc si ceea ce-mi place.
Nu am nevoie de o casa cu 3 etaje, am nevoie de un minim de confort, un locusor al noastru, unde sa ne iubim...
Nu am nevoie de extra vacanta, am nevoie de un week-end la munte, cu prietenii dragi, unde sa ma relaxez, sa beau un vin bun si sa ascult o muzica faina..
Nu am nevoie de aprecieri din partea cunoscutilor, sunt cine sunt si ma iubesc. Nu sunt un nimeni..Am un sot care ma iubeste, am o mama care traieste prin si pentru mine, am prieteni aproape mereu...iar daca ei sunt multumiti, iar daca eu sunt fericita...nimic nu mai conteaza...
Faptul ca nu am ceea ce am crezut ca vreau sa am, m-a facut sa descopar ca am ceea ce am nevoie, ca sunt cine am vrut eu sa fiu defapt atunci cand eram pici, ca iubesc viata cu toate experientele ei fantastice si trairile ei emotionale.
ZAMBESTE! LA TOTI NE ESTE GREU......dar nu la fel!
