Cu greu, ramas bun...de acum incolo ne vedem pe ioanapomnutiu.ro

Cu greu, ma despart de blogul meu de pe blogspot.
Obisnuinta sau multe ganduri adunate aici.
Dar, asa cum mi-am promis, m-am adunat si m-am mutat la casa noua.
Inca mai am de decorat si de finisat. Dar, am vrut sa ma asez pe noul meu domeniu si sa ma simt acasa. Pentru ca de azi inainte, acolo voi scrie.
Va multumesc tuturor care ati citit, ati comentat, v-ati enervat, v-ati bucurat.
Fiecare lucru are povestea lui. Perspectivele din care privim un lucru sunt infinite.
De aceea, permite-ti-mi, va rog, sa-mi spun si eu parerea. Oricum o spun:))

Imi multumesc mie pentru constanta, pentru autosugestie si autoeducare.
Ma bucur, inca o data, ca am gasit pastila potrivita pentru mintea mea.
Acest jurnal, blog, pagina de scris.

Va astept de azi incepand pe ioanapomnutiu.ro
Nu o sa mai postez aici!

Toate cele bune!

Top 5 Blog...

Am avut zile sufieciente si de azi, mai am inca 4, in care pot sa rasfoiesc si sa lenevesc.
Am rasfoit ”paginile” blogului si am privit si statisticile. Poate si defapt cu siguranta, nu am mii de vizitatori pe zi. Dar fiecare vizitator, care revine cu un comentariu, cu o replica, cu o sugestie, cu o indignare, ma face sa realizez ca defapt, asa a naibii si a dracu cum sunt, am si eu oameni langa mine.

Eu scriu pentru mine si nu scriu pentru vizualizari. Scriu pentru sufletul meu si scriu pentru linistea si regasirea eului pierdut.
Bucuria, fara modestie si ipocrizie, e de partea mea, atunci cand fac si dialog si nu doar monolog.

Asa ca, azi m-am gandit sa va destainui si voua, ceea ce a fost cel mai citit pe blog.

1. Tarziu in noapte- http://ioanapomnutiu.blogspot.com/2010/10/tarziu-in-noapte.html

2. Incotro...- http://ioanapomnutiu.blogspot.com/2010/09/incotro.html

3. Kindle e pentru citit...-http://ioanapomnutiu.blogspot.com/2011/02/kindle-3e-pentru-citit.html

4. Ce zici maica???- http://ioanapomnutiu.blogspot.com/2010/11/ce-zici-maica.html

5. Eu incerc, dar nu prea reusesc- http://ioanapomnutiu.blogspot.com/2011/10/eu-incerc-dar-nu-prea-reusesc.html

Eu am recitit si m-am regasit pe mine, in diverse ipostaze, stari si momente.

Multumesc voua si multumesc mie!

Orasul ne schimba viata...Va recomanda, cu incredere Midnight in Paris!

Dupa cum precizam si in postarea anterioara, orasul in care decidem sa respiram, ne poate schimba viata, ne poate schimba pe noi ca si om.
Mi-am inceput noul an cu un film deosebit, in regia lui Woody Allen.
O comedie romantica, un cocktail de arta savuros, o poveste despre viata si dorintele care zac in noi. Parisul fermecator cum il stim, luminat si romantic si actori de senzatie: Marion Cotillard, Rachel McAdams, Owen Wilson.
Nu vreau sa povestesc mai mult despre film, pentru ca merita vazut.

Si de asemenea, tot la capitolul filme care ne raman intiparite in suflet, pot enumera si The Debt. O poveste despre teama de a nu dezamagi si curajul de a spune adevarul.

Luati un popcorn si vizionare placuta!

Sfarsitul nu e aici....e doar un alt an din viata noastra...

Inevitabil, in pragul sarbatorilor, devenim melancolici, plini de sentimente marete, de resentimente. La fel, se petrece si in prag de Anul Nou.

Desi, probabil a fost un an bun, in ulimul moment, in ultima zi din an, il consideram un an ”prost”, in care nu am dus la bun sfarsit tot ceea ce ne-am propus, nu am avut tot ceea ce am vrut si lista se continua, cu mofturi. De regula, consumatorismul, ipocrizie, setea de mai mult, ne determina sa degustam partea goala a paharului.

Zile la rand, din iunie incoace, nu ma mai satur sa adulmec orasul. Din geamul celor doua autobuze, cu care tranversez tot orasul, vad fuste colorate, tramvaie pictate, furnici cu chip de om ce alearga de colo colo, cladiri inalte si vechi. Vad turla catedralei si porumbei ciugulind de pe jos cateva firimituri aruncate de o doamna grizonata, trecuta de 60 de ani, care zambeste hranind aceste vietati.
Simt miros de asfalt, miros de ambreaj, vad chipuri zambind si altele oftand. Vad lumini la tot pasul si orasul e gatit de sarbatoare.
Ma dau jos cu o statie inainte de destinatie, ca sa parcurg orasul si pe jos. Semafoare, tocuri, claxoane...Doamne, daca mi-ai fi zis ca o sa le iubesc, nu as fi crezut.

Asadar, cea mai inteleapta decizie pe anul trecut, a fost reintoarcerea la viata, reintoarcerea in Cluj. Am simtit ca orasul m-a asteptat. Am simtit ca asfaltul a asteptat ca eu sa imi asez din nou ghetele pe el si sa il strabat. Am simtit ca luminitele s-au aprins sa imi calauzeasca mie calea si drumul spre nicaieri. Gogosariile si patiseriile isi deschid usile si isi imprastie mireasma peste oras, chemandu-ma.
Am revenit la viata, am revenit aici unde imi este locul. Vorbesc in mintea mea cu orasul si ii multumesc ca m-a primit inapoi, chiar daca eu i-am intors spatele candva si am dat vina pe el.

I-am promit ca anul acesta o sa-l cutreier de la catedrala la parc, de la opera la teatru, de la librarii la Mall, de la centrul vechi la Faget, de la un capat la altul. Vreau sa ne cunoastem mai bine, ca sa ne vorbim in taina, oriunde si oricand.

Vreau ca anul acesta, odata cu mutarea pe noul domeniu, sa pot sa scriu aceste experiente noi si sa le impartasesc cu voi. Si vreau ca pe cele vechi, din trecut, sa le transform in poveste. Etapa cu etapa, voi publica pe site si trecutul si prezentul si viitorul.

Nu am regrete de la anul trecut. El nu e vinovat pentru ceea ce eu mi-am propus sa fac si tot eu am lasat-o balta.

Nu imi fac nici bilant, nici lista noua.
Vreau sa las viata sa prinda viata. Vreau sa las toate simturile sa se desfete. Lucrurile materiale vin si pleaca, pe cand experientele sunt cele care ma construiesc.

Va doresc ca toate dorintele sa le indepliniti anul acesta. Sa va ridicati in picioare si sa nu uitati, ca totul depinde doar de noi. Doar noi putem sa ”strivim corola de lumini a lumii”!