Comunicare...comunicare...comunicare...
E usor sa vorbesti. E usor sa scrii. E usor sa citesti. Asta in principiu.
Zilnic vorbim, rostim cuvinte, cu si fara rost. Dar oare cat la suta din ceea ce spunem are oare relevanta?
Invatam sa comunicam, dar de unde stim daca noi cumunicam eficient?
Comunicam de la "ce mai faci?" si pana la subiecte complexe. Si cum se face ca uneori, in era comunicarii, a prieteniilor, ne simtim totusi, singuri?
Cand zi de zi, pe site-uri de socializare, avem 4000 de prieteni, care nu sunt prieteni, avand in vedere ca ii cunoastem doar din status-uri si avatare, noi totusi suntem singuri.
Cand uneori, desi suntem la masa 10 oameni, simtim ca nu avem ce sa ne spunem, decat generalitati?
Suntem inconjurati de oameni, de cuvinte si totusi suntem singuri?
Comunicarea eficienta se realizeaza cu tine insuti. Cand te cunosti indeajuns, cand simti ca stii cu cine stai de vorba si stii ce sperante ai, cand stii ce vrei si ce nu iti place si atunci, simti probabil, ca esti defapt, tu si cu tine.
Oricum parerea nimanui nu conteaza, oricum nu te intereseaza ce fac altii, oricum faci cum vrei tu si ce vrei tu. Si atunci ce rost are comunicarea? Ce rost mai au prietenii?
Ca sa comunicam si noi, de dragul comunicarii.
