De la inceput, sa fie foarte clar, nu stiu ce reprezinta cele de mai jos si cate persoane se incadreaza acolo. Dar sunt sigura ca, aici, vorbim de o turma. Aceasta turma, pentru mine este nula, asta in primul rand, iar, mai apoi reprezentata de: tampiti, idioti, debil mintali, falsi, ipocriti sau in cel mai bland caz, cei indemnati de conjuncturi.
Discutia mea s-a petrecut acum cateva saptamani, recunosc, m-a marcat si tocmai de aceea, am asteptat momentul potrivit, sa pot actiona intr-un fel. Am stat, am ascultat, mi-am simtit sangele prin vene cum se zbatea; aceeasi senzatie ca si atunci cand, imi dau seama ca am de a face cu un debil mintal. Hai sa nu o lungim si sa anuntam subiectul de astazi.
VALOAREA DIPLOMEI DE FACULTATE!!!!
Facultatea nu mai e ceva facultativ, astazi. E ceva pur obligatoriu. Fara facultate esti un nimeni, nu valorezi nimic, nici macar in fata bunicilor, care nici nu stiu ce inseamna mai exact facultate. Facultate face azi tot prostul, asa pe romaneste, pentru ca azi sunt ofuscata, rauuuu de tot. Are mamica si taticu bani, se muta odrasla la judet, isi ia apartament in chirie, cu alti cativa debil mintali cu parinti debil mintali, se inscrie la ceva ce suna bine si este de viitor, merge si isi ia orarul, mai cunoaste trei colegi, de la care sa isi ia cursuri, apoi incepe distractia. Mai trece o luna, doua, trei si vine sesiunea. Mai luam un examen, celelalte sunt grele si profesorul e aspru, rau de tot, mai o restanta, dar creditele le plateste mamica si taticu' si merge odrasla mai departe.
Termina fraierul facultatea si da piept cu realitatea. Nu te ia nici dracu la el in companie. Pai de ce maica???? Ca doar am diploma, deci am valoare.
Pai, printre principalele motive am putea enumera: parintii inconstienti, invatamantul de tot mai proasta calitate, tampitul care s-a inscris la ceva ce suna bine.
Pai maica, daca nu te duci la facultate, ma faci de rusine in tot blocul. Pai si copilul vecinei s-a inscris la facultate si toti colegii tai se inscriu, numai tu nu? Pai, fara facultate ce te faci maica? Nu ai valoare! Dar maica, te gandesti cati bani irosesti, arunci pe fereastra, in trei ani si din asta, ala micu' si negru, nu se alege nimic. Mai trec trei ani si vine si zice: da-mi mama niste bani de suc. Ca am valoare!
Pai maica, facultate insemna facultativ. Adica, este un lucru, cat de simplu, care iti place, te duci, il studiezi, il aprofundezi, cercetezi, citesti suplimentar, te implici in proiecte si cercetari si toate astea, pe langa amaratele de cursuri de la facultate. Asta inseamna, pe scurt, facultatea. Nu te inscrii acolo, unde, numele este pompos si siropos si da bine, pe viitor.
Pai maica, invatamantul nostru e la pamant. Eu nu vorbesc de politica. Eu vorbesc din perspectiva unui om simplu, amator prin viata. Am biletul la spectacolul vietii mele si a voastre si profit de el. Cand altii nu au banci pe care sa invete, cand altii nu au cladiri si conditii necesare si normale, cand in sate nu sunt scoli si aici ma refer la cladirea in sine, cand alti copii care doresc sa invete, nu pot,pentru ca nu au pe ce sa scrie, cand nu au cu ce sa scrie sau nu are cine sa-i invete, altii construiesc facultatea de Diplome de valoare, Diplome de someri inteligenti( in diploma doar). S-a investit in invatamantul superior enorm, enorm, enorm. Si altii nu au cum, unde, cu cine sa invete!!!
E trist! E dureros! E frustrant! E derizoriu! E tampit! E drama!
Asta e parerea mea! Si atunci, cand mai auzi pe unul, ca vine si iti spune: Eu m-am inscris anul acesta la facultate, sa am o diploma. M-am inscris la X facultate, ca doar da bine, se cauta si se castiga bine. E doar de fatada, da, recunosc, dar da bine; altfel te vede lumea, altfel te angajeaza cineva.
Apoi, mai vine unul altul si iti spune, ca s-a inscris la un curs de perfctionare. Pai maica, eu stau intr-un oras mic, cu aproximativ 35000 de mii de locuitori si aici sunt cam 5000 de coafeze, alte 2000 de manichiuriste, 1000 de cosmeticiene, 2500 de asistente medicale, si inca multe alte meserii, cu diplome de valoare. Toate stau, platesc chirii si nu au ce sa munceasca. Toti termina facultatea, dar nu sunt, frate, atatea locuri de munca pentru inteligenti.
Nu toata lumea e facuta pentru scoala. Nu toata lumea trebuie sa ia 15 examene si sa aiba o diploma in dulap si sa fie someri. De ce sa nu iti iei un job, de la inceput, sa prinzi experienta, sa inveti practic ceva si sa realizezi ceva in viata? Ceva ce sa iti placa. Sa nu imi spuna mie cineva, ca toti cei care fac facultate, stiu un sfert din ceea ce au studiat. Stiu cum se numeste facultatea, ce vor iesi de acolo si cam atat.
Treziti-va! Aceasta criza a facut dreptate! Pe de o parte! Nu se mai dau credite, asa cu una, cu doua; stai frate, sa vedem te incadrezi, poti sa platesti sau peste doi ani ti se ia casa, masa, masina, catelul. Apoi, stai frate, ca din 100000 de oameni, cam 100010 fac facultate. Deci cine mai face si munca obisnuita, nu neaparat munca de joc. Atata timp, cat faci ceea ce iti place, e ok. Mama are o vorba: Daca vrei sa te faci croitoreasa( nu ca aceasta munca ar fi una nasoala), atunci sa fii cea mai buna. Fii cel mai bun in ceea ce faci, fa ceea ce faci din placere si nu pentru ca e de viitor, sau te vede lumea bine.
Ironia sortii, sa zicem asa, dar, eu nu ma incadrez personal acolo, e ca si eu am facut o facultate. Mereu am fost credula. Asa ca, am vrut sa vad cat de mult se fraiereste in aceasta lume. De asemenea, consider ca un cuvant poate fi mult, mult mai dureros, decat un pumn. Am vrut sa stiu, sa invat, cum poti influenta, ataca, contrazice, apara, prin cuvinte. Am terminat facultatea de Comunicare si Relatii Publice. Diploma, ma ajuta sa imi mai adun mai multa maculatura acasa. Nu lucrez in domeniu si nici nu imi doresc. Am reusit sa ma adun, sa incept sa scriu si cam atat am asteptat de la facultatea asta. Muncesc intr-o benzinarie; nu vreau sa ies la pensie de aici. Vreau sa gasesc ceva mai bun. Dar, m-am gasit pe mine, prin cuvinte, prin carti si stiu ce vreau sa fiu. Am inceput cu un jurnal, am ajuns la un blog, am ajuns intr-o comunitate de oameni care scriu bine, frumos si adevarat(www.rostiri.ning.com) si muncesc la romanul meu cerebral, de debut. Ma folosesc de invatamintele din facultate si nu de diploma. Cine naiba sa ma angajeze pe mine PR? Pai, daca ma limitam la cursurile lor de PR, nu ieseam nici macar P(Public Relation). M-am adaptat, am studiat doar cele esentiale. Dar diploma aceea nu are valoare, decloc. Aplic de 2 ani la tot felul de job-uri, doar din curiozitate. Nimeni nu ma vrea. Pentru ca diplomele de facultate nu mai valoreaza nimic.
M-am apucat de scris, de muncit, de citit, de cercetat, sunt doar la inceput, iar toti cei din jur, m-au incurajat. Experienta mea conteaza. Pe rostiri, nu puteam merge pe nimic, pe o diploma de facultate. Trebuia sa arat ca stiu macar sa gandesc. Am demonstrat-o cu ceva practic, cu acest blog si nu cu diploma mea de PR. PR-ul ma va ajuta sa ma promovez eu pe mine si cam atat. Tocmai de aceea, am renunta si la marele master, in PR, la SNSPA, unde eram si eu colega cu doamna Columbeanu. Nu mai vreau o alta diploma. De aici, ma descurc. Multumesc de indemanare, dar nu mai dau 4000 de lei, sa-mi recomande cinva, niste carti, pe care sa le citesc. Ma descurc...Google it!
Asa ca, ar trebui sa va opriti, sa analizati si sa vedeti daca merita sa dati banii pe fereastra, in loc sa cautati acel lucru care vi se potriveste, sa va cautati pe voi inauntrul vostru, sa nu mergeti cu turma. Asta e ceea ce va doriti? Sa fiti ca toti ceilalti?
Nimeni nu angajeaza oameni dupa diplomele adunate! Angajeaza pentru experienta, cunoastere, inteligenta! Iar facultatea nu este aceea sursa! Doar FABRICA DE DIPLOME, PE BANDA RULANTA!
Iar daca faceti facultati ca da bine, de fatada, pai sunteti ipocriti! Si asta e cel mai dureros lucru. Sa cunosti oameni ipocriti!
Draga mea, printre lucrurile pe care le-ai enumerat cum ca ar conta mai mult decat o simpla dimploma (experienta, cunoastere, inteligenta) eu as adauga si aspectul fizic. L-as pune pe primul loc chiar. Am terminat aceeasi facultate ca si tine si am aceeasi diploma, nu am lucrat niciodata in domeniu si, ca si tine, nici nu mi-as dori, insa la majoritatea usilor la care am batut a contat atat de mult aspectul fizic, incat am fost angajata numai acolo unde managerii erau femei. Nu mi-a parut rau, am capatat experienta, dar e frustrant sa vad ca pentru unii nu conteaza deloc ceea ce stii sa faci, daca nu ai masurile 90-60-90. La penultima firma la care am lucrat, am fost aleasa fiindca am terminat FCRP-ul, inainte de a-si da seama ce pot. Conteaza si diploma, dar cel mai mult conteaza sa arati intr-un mare fel. La corp, chipul conteaza mai putin :). Daca ai cateva kg in plus, deja ai un mare dezavantaj. Serios, in Romania se cam freaca menta pe la munca ("dar-ar Dumnezeu sa se termine odata programul!"), asa ca, daca tot stam intr-un birou 8 ore pe zi, macar sa avem ce vedea! Asta e regula dupa care functioneaza 90% din companiile romanesti. E pacat ca trebuie sa avem o discutie de genul asta, sa ne enervam, sa punem suflet scriind, mai ales stiind ca n-o sa rezolvam nimic. Eu, cel putin, am trecut de faza in care credeam ca lumea poate fi schimbata, deja starea de lehamite s-a instalat, in cazul meu, intr-o proportie colosala. E greu, imposibil chiar, sa ignoram sistemul in care traim, sa nu ne stresam, sa nu reactionam macar prin cateva randuri asternute pe blog. Dar trebuie sa fim constienti ca n-o sa rezolvam nimic. Mint... Ne ajutam noi pe noi insine sa ne racorim, cu asta ne alegem. Vara e bine sa ne racorim, dar ce ne facem iarna? Racoareala ne mai lipseste noua? Eu zic sa gasim o metoda de a ne incalzi putin sufletele si mintile astea frustrate, fiindca noi in sitemul asta nu suntem altceva decat niste frustrati, care nu-si gasesc niciodata locul, fiindca n-au loc efectiv de inculti, tupeisti si prost-crescuti! De multe ori mi-am propus sa fiu putin mai nesimtita, ca astfel sa fiu un pic mai fericita, sa nu-mi mai pese atat de ceea ce spun altii, sa ma pun pe mine pe primul loc. Ghici ce? Nu pot. Constructia mea sufleteasca ma impiedica sa calc pe capetele altora ca sa ajung eu sus, lucru care nu dovedeste decat ca sunt o inadaptata. Cei ca mine mor de tineri, fac infarct din cauza ca se enerveaza din orice, ca pun la suflet orice. Ti-as propune sa facem un exercitiu de nesimtire, sa vedem cum e, dar nu cred ca vreau sa fiu la fel ca altii, asa cum ai spus si tu. Asa ca, fruntea sus, keep on writing si fii fericita ca nu esti o simpla oaie intr-o turma. Acelasi sfat mi-l dau si mie... Sa ne reauzim cu bine!
RăspundețiȘtergereIulia Parvu.
Mare dreptate ai!
RăspundețiȘtergere