Multumesc mie si multumesc voua...

Au trecut aproape doi ani de cand am inceput sa scriu si sa postez aici.
Nu am avut o premisa de la care am plecat. Probabil doar dorinta de a ma alina sufleteste.

Nu pot spune dupa doi ani daca am reusit.
Revizuind, pot spune ca ma bucur ca am inceput sa scriu pe blog. Inca scriu si pe foaie. Si imi face bine.

Nu cred ca m-a interesat vreodata numarul cititorilor si nu am vrut sa sochez vreodata sau sa atrag cititori. Am dorit sa pun pe foaie cuvinte, sa asez litere, sa exprin ganduri si trairi. Am dorit sa cred ca nu sufar de nebunie, ci ma bucur de ea in fiecare zi.

Am observat de asemenea, ca am alaturi oameni, cititori, prieteni si ma bucur ca se regasesc in cuvintele mele asternute. Am observat de asemenea, ca am si cititori care nu sunt de acord cu mine.
Acestia din urma, nu au inteles ca eu nu scriu pentru ei, eu scriu pentru mine.

Voi proceda la fel. Voi scrie etern despre ipocrizie, falsitate, sufletul pierdut, trairi si experiente personale. Voi scrie pentru mine si voi publica pentru ca am libertatea de a o face. Critica e constructiva, se spune. Ei bine, nu am trait dupa stereotipii si cliesee si nu o voi face nici de azi inainte.

Asa ca, putem da bataie in continuare la ganduri libere.

Va multumesc voua si imi multumesc mie pentru ceea ce sunt.

Toate cele bune!